Acţiune imunizatoare - când produsul folosit acţionează asupra toxinelor agentului patogen având ca urmare inactivitatea lor. Mai poate conturba schimbul de substanţe dintre agentul patogen şi planta atacată în favoarea acestuia.
Acţiune preventivă – profilactică sau de protecţie creată de un pesticid care, aplicat înainte de instalarea bolii, opreşte infecţia şi impiedică înmulţirea patogenului.
Acţiune curativă – obţinută atunci când produsul se aplică în momentul sau după ce a avut loc infecţia agentului patogen. Substanţa acţionează direct asupra organelor agentului patogen cu care intră în contact.
Produsele cu acţiune curativă pot avea o eficacitate mai mare sau mai mică în funcţie de momentul de aplicarea mai apropiat sau mai depărtat de cel al producerii infecţiei. Cu cât se întârzie mai mult tratamentul faţă de momentul infecţiei, cu atât eficacitatea se reduce până la punctul zero.
Acţiune sau efect de eradicare – chiar în cazul unei infestări complete care a provocat deja dereglări plantelor, produsul (pesticidul) poate determina oprirea efectului.
Produse de contact – care acţionează asupra agentului fitopatogen prin contact direct (cuprul, sulful etc.). Unele au şi o oarecare posibilitate de penetrare locală în profunzimea ţesuturilor la organele verzi sau tegumentul seminţelor.
Produse sistemice – sunt cele care acţionează după pătrunderea lor în organele vegetative ale plantei, prin rădăcini şi prin frunze şi apoi în sistemul vascular înpreună cu apa şi substanţele nutritive, încât întreaga plantă devine invulneravilă pentru agentul patogen. Aceste proprietăţi ale produselor sistemice sunt condiţionate de vârsta plantelor tratate şi rapitatea cu care are loc metabolizarea produsului de către acestea.
Avantajele produselor sistemice cu acţiune sistemică sunt deosebit de importante, deoarece:
- prin translocare ajung în toate organele vegetative, inclusiv în cele care nu au fost acoperite sau atinse de fungicid.
- Produsele fiind absorbite la scurt timp după aplicare, nu sunt spălate de ploi.
- Datorită translocării se protejează şi părţile tinere, care cresc şi se dezvoltă după tratament.
- Se combat şi boli ai căror patogeni se localizează în vasele conducătoare.
Unele pesticide sistemice circulă ascensional în plantă, spre vârful plantei (acropetal) prin xilem. Când circulă şi prin floem spre baza plantei (bazipetal), efectul este total. Sunt însă pesticide care nu circulă prin floem (Benomil, Fundazol).
Acţiune curativ-eradicativă – se manifestă atunci când sunt împreună două substanţe în acelaşi pesticid, în care unul acţionează sistemic, iar celălalt prin contact (Sonax, Ridomil etc.)
Acţiune selectivă şi neselectivă a produselor – este stabilită de diferenţa între structura membranei celulare la plante şi ciuperci. Astfel, la plante membrana celulară are în alcătuire celuloza, pe când ciupercile au drept componentă acetil-glucozamina şu dacă produsul chimic inhibă formarea ei, este caracterizat ca substanţă selectivă, deoarece hifele ciupercii nu au potenţialul necesar de pătrundere în ţesuturile plantei.
Fungicidele neselective se pot aplica însă în doze mai mari, în care caz ele inhibă nu numai activitatea agenţilor patogeni, dar şi a plantelor, de aceea se folosesc în perioada de repaus sau înaintea pornirii în vegetaţie, încorporarea lor în sol înainte de plantare etc.
Acţiune specifică – o au produsele care acţionează asupra unei specii de ciuperci sau a unui grup restrâns de specii, fapt atribuit rezistenţei diferite faţă de fungicide, în funcţie de permeabilitatea membranei miceliului sau/şi de capacitatea de detoxicare mai evidentă la unii decât la alţi agenţi fitopatogeni sensibili.
Actiune translaminară - în care caz pesticidul e răspândeşte în ţesuturile învecunate cu locul unde a atins organul vegetativ, fără însă a fi sistemic, transmisibil la distanţă în toate ţesuturile organelor verzi.
Fig. 1. Fungicid organic sub forma de spray
Fig. 2. Fungicidul Dithane 945
Insecticidele
Necesitatea folosirii insecticidelor
Adaptarea atât de uşoară la condiţiile de mediu asigură insectelor supravieţuirea lor. Păduchele cenuşiu al verzei (Brevicoryne brassicae) ar fi capabil, ca pe timpul unei perioade de vegetaţie, să asigure urmaşi care pot cântări de 5 ori greutatea populaţiei de pe glob. Musca de casă în sezonul cald poate realiza şapte generaţii, iar o femelă poate depune până la 120 de ouă; dintr-o singură pereche poate lua naştere, în mod teoretic, 355 200 000 000 de indivizi, care înşiruiţi ar da lungimea de 2 500 milioane km, ceea ce reprezintă de 18 ori distanţa de la Pământ la Soare.
Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum) poate realiza în mod teoretic într-o vară 20 de generaţii, din care ar rezulta un număr de 3520 indivizi.
Dintre factorii de mediu, ca temperatura, umiditatea, hrana, duşmanii naturali etc, acţionează permanent cu efect de limitare şi reducere a numărului de urmaşi. Cu toate acestea, aceleaşi condiţii limitative nu acţionează totdeauna în mod satisfăcător şi se produc înmulţiri în masă şi astfel dăunează plantelor de cultură, încât neintervenţia combaterii cu insecticide ar duce la adevărate calamităţi.
Clasificarea pesticidelor după grupe de dăunători:
- insecticide – folosite în combaterea insectelor;
- acaricide – folosite în combaterea acarienilor (păianjenilor);
- nematocide – folosite în combaterea nematozilor;
- moluscocide – folosite în combaterea melcilor;
- rodenticide – folosite în combaterea rozătoarelor.
Insecticidele, după modul lor de acţiune, se clasifică în:
- insecticide de ingestie (stomacale) – care sunt introduse în organism pe cale bucală, o dată cu hrana şi acţionează prin intermediul tubului digestiv;
- insecticide de contact – acţionează prin atingerea directă a insectei cu produsul respectiv;
- insecticide fumigante (asfixiante) – care pătrund în organismul insectei prin căile respiratorii sub formă de gaze, vapori sau aerosoli;
- insecticide cu eficacitate adiţională sau însumată – în cazul combinării insecticidelor. Exemplul insecticidului Salut (278 g/l Chlorpyrifos+222 g/l Dimetoate), care este o combinaţie pentru a combate prin reunificarea eficacităţii astfel: Chlorpyrifos acţionează asupra Lepidopterelor, păduchelui lânos etc., iar Dimetoate combate insecte Homoptere şi Diptere. Eficacitatea adiţională (însumată) duce la sinergism (contact, ingestie, inhalaţie, sistemie);
- insecticide cu persistenţă sau activitate insecticidă reziduală – de durată lungă ca urmare a unor proprietăţi fiziologice, biochimice şi mecanisme de acţiune a insecticidului, ca: sistemie, solubilitate foarte scăzută în apa din precipitaţii, afinitate la cuticula plantei, rezistenţă substanţei active la spălare de ploi, la căldură şi lumină etc., toate acestea asigurând o remanenţă îndelungată. În acest context insecticidul trebuie să aibă o acţiune de şoc în momentul aplicării şi ca urmare induce o mortalitate puternică prin forţa sa insecticidă, iar pe baza persistenţei sau acţiunii insecticide, reziduale va cauza mortalitate la insecticide care reinfestează cultura, la noile stadii apărute ulterior (larve din ou, adulţi noi etc.);
Exprimarea toxicităţii. Se exprimă prin doza letală medie – DL.50, care reprezintă doza unică de pesticid (substanţa activă) exprimată în mg/kg corp, care administrată oral la şobolani masculi şi femele, supuşi în prealabil la foame timp de 24 de ore, provoacă moartea la 50% din aceste animale în decursul perioadei de observaţie de 14 zile.
În raport cu doza letală medie, pesticidele se împart în 4 grupe de toxicitate:
I – produse foarte toxice, cu DL 50 sub 50 mg/kg corp;
II – produse puternic toxice, cu DL 50 cuprinse între 50-200 mg/kg corp;
III – produse moderat toxice, cu DL 50 cuprinse între 200-1000 mg/kg corp;
IV – produse cu toxicitate redusă, cu DL 50 peste 1000 mg/kg corp.
Erbicidele
Consideraţii generale privind proprietăţile fiziologice, biochimice şi mecanisme de acţiune ale erbicidelor
- fiziologică (afectarea proceselor fiziologice);
- tolerantă (până la o anumită doză);
- de poziţie, mecanică (în cazul plantelor lemnoase la care se evită frunzele de a fi tropite cu erbicid);
- neselective, erbicid total sau cu acţiune generală. Erbicidele cu efect total, au spectru de combatere larg, încât distrug toate speciile de buruieni şi chiar specii lemnoase (Roundup, Basta etc.). se aplică pe terenurile necultivate. Folosite la pomi fructiferi şi viţă de vie, se practică prin ,,aplicarea dirijată˝ a jetului de soluţie astfel ca acesta să nu vină în contact cu frunzele şi lăstarii verzi.
Absorbţia erbicidului, se realizează în mod specific pentru fiecare erbicid prin: rădăcini, radicele, hipocotil, coleoptil, frunze etc.
Mod de pătrundere şi distribuire în plantă
Erbicide de contact, substanţa erbicidă aplicată pe organele vegetative nu se transmite (translocă) la distanţă în ţesuturile îndepărtate de locul cu care a venit în contact şi nici în circuitul vaselor conducătoare (xilem, floem) ale plantei. Pătrunde prin cuticulă, prin epidermă şi pe care le distruge împreună cu alte ţesuturi.
Erbicide sistemice, substanţa erbicidă pătrunde în ţesuturile plantei şi intră în circuitul vascular al plantei. Translocarea produsului poate avea loc prin xilem în curentul ascendent de la bază spre vârful plantei acropetal, prin floem împreună cu fluxul sevei elaborată spre baza tulpinii – bazipetal şi care poate ajunge până la rădăcini, stoloni şi rizomii buruienilor care urmează a fi combătute.
2. Mecanismul acţiunii de distrugere a buruienilor sensibile la erbicid. Acest proces are loc prin diverse mecanisme: inhibarea fotosintezei, inhibarea reacţiei Hill, dereglarea creşterii celulelor şi alungirea lor, inhibarea diviziunii primare a celulelor, afectarea respiraţiei, inhibă sinteza ARN – ribosomal, metabolizarea în compuşi inactivi, inhibarea creşterii rădăcinilor, inhibarea sintezei proteinelor şi lipidelor, a diviziunii mitotice, inhibarea fotolizei apei în procesul de fotosinteză, inhibarea germinaţiei seminţelor, acumularea procesului în ţesuturile meristematice ale nodurilor şi mugurilor subterani pe care îî necrozează şi usucă (Targa) etc. Si chiar mecanisme de acţiune incomplet cunoscute.
Câteva condiţii în aplicarea erbicidelor
Condiţiile climatice să fie normale. Nu se aplică erbicide cu puţin timp înaintea unei ploi iminente.
În vederea aplicării erbicidelor înainte de semănat, patul germinativ trebuie să fie cu grijă pregătit, cu sol mărunţit şi jilav. Nu se stropeşte pe soluri prea ude, înămolite sau bolovănoase, uscate în stratul superior.
Ploile uşoare după stropit în general, nu sunt păgubitoare. Însă solurile prea uscate şi seceta îndelungată micşorează acţiunea erbicidelor.
În instalaţiile de stropit cu agitare suficientă (mecanică sau hidraulică), erbicidele aflate în stare de pulbere umectabilă pot fi introduse (fără prealabilă transformare în pastă) în rezervorul maşinii umplute 4/5 din capacitate cu apă şi urmat de o temeinică agitare a întregului conţinut. Dacă în instrucţiunile de folosire se prevede obţinerea în prealabil a pastei din pulberea de erbicid, atunci aceasta se obţine din 2 volume de erbicid şi 1 volum de apă.
Cantitatea de apă să oscileze între 200-400 l/ha, astfel ca la densitate mare a buruienilor sau îmbătrânirea lor, cantitatea de apă să crescă pentru o bună acoperire şi distrugerea lor, dar nu trebuie să se scurgă de pe frunze.
Este indicat să se efectueze un test de selectivitate pe o suprafaţă mică de cultură, cu care ocazie se culeg multe informaţii, mai ales dacă acestea nu se pot primi în timp util din alte surse uşor de contractat.
Evitarea supradozărilor, dublărilor în culturi (suprapuneri a zonelor tratate) la întoarceri, oprirea aparatului în lan etc.
Se feresc culturile vecine. Vântul nu trebuie să aibă o tărie mai mare de 10 km/h.
În cazul în care planta de cultură şi buruienile împotriva cărora se aplică combaterea suferă din cauza secetei sau când umiditatea atmosferică are valori mici (sub 40%), aplicarea stropirilor trebuie să fie amânată.
Unele erbicide, mai ales cele care acţionează prin contact (Blazer), aplicate la temperaturi ce depăşesc 20º C produc arsuri pe frunzele plantei de cultură. Tratamentele aplicate spre seară evită acest fenomen de fitotoxicitate, iar în cazul unor erbicide şi a unor plante de cultură, metabolizarea de către plante se face cu mai multă uşurinţă noaptea în lipsa luminii.
Mai mult decât în cazul altor pesticide, când este folosit un utilaj la aplicarea erbicidelor, după terminarea lucrării acesta trebuie spălat cu grijă pentru a îndepărta cele mai mici resturi pentru alte plante de cultură ce urmează a fi stropite în diverse scopuri poate cauza arsuri.
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.